Situaţia actuală în Medicina dentară nu trebuie să ne uimească, ea este rezultatul absolut firesc al concepţiei „democratice dentare“ în virtutea căreia puterea vine de jos şi se sprijină în mod esenţial pe majoritate. Practic, aceasta duce, în concluzie, la excluderea competenţelor reale, căci competenţa reprezintă întotdeauna o superioritate cel puţin relativă, care nu poate fi decât apanajul unei minorităţi, minoritatea chirurgicală. (...)

  Deşi titlul o limitează la învelişul cutanat, conţinutul cărţii se extinde şi la toxicitatea alcoolului etilic şi la efectele acestuia asupra întregului organism. Manifestările cutanate în alcoolismul cronic sunt consacrate în şaizeci de pagini din totalul de o sută patruzeci şi cinci ale cărţii. Intervenţia alcoolului în etiopatogeneza a numeroase afecţiuni dermatologice este permanent menţionată, subliniindu-se participarea „licorii bahice“ cu precădere în afecţiuni ca rozaceea (în aceasta constituind un adevărat test diagnostic), în porfirii (în particular în porfiria cutanată tardivă), precum şi în sindromul Bureau-Barrière, în care alcoolul joacă rolul etiologic principal. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

  Necesitatea existenţei unui reper de cunoştinţe acumulate în cursul evoluţiei unei specialităţi reprezintă un moment esenţial în cadrul dezvoltării acestei specialităţi în orice ţară. Acest lucru se datoreşte rolului deosebit pe care existenţa unui astfel de reper îl are atât pentru marcarea momentului istoric pe care îl îmbracă dezvoltarea respectivului domeniu de specialitate în cadrul ţării respective, cât şi nevoii stringente de a se pune la îndemâna noii generaţii de specialişti în formare, un bagaj de cunoştinţe de ultimă oră pentru pregătirea lor.

  Pentru a putea îndeplini acest rol, este obligatoriu ca respectivul material documentar să fie rodul acumulării cunoştintelor de ultim moment în domeniul specialităţii pe plan mondial, dar şi filtrării acestor cunoştinte prin sita unei experienţe temeinice din partea autorilor diverselor subdomenii de specialitate. (...)

Chintesenţa activităţii publicistice din timpul unui an calendaristic este prezentată cu această ocazie în superbele Caiete ale Vieţii medicale care, prin eforturile întregului colectiv, au ajuns la cifra impresionantă de XV (număr de legiune romană). (...)

   Editorialul numărului 1 din ianuarie–martie a.c., al REVISTEI ROMĂNE DE BIOETICĂ este semnat de dl prof. dr. Vasile Astărăstoae (redactorul-şef al publicaţiei) fiind intitulat: Este necesară o analiză etică a sistemului de sănătate românesc? Aici, dsa consideră că efectele negative asupra stării de sănătate a populaţiei „au fost urmarea unor politici sanitare care a înclinat balanţa dintre responsabilitatea socială pentru sănătatea populaţiei spre responsabilitatea individuală pentru propria sănătate… (...)

   În principala lucrare de Psihanaliză în limba română de dr. Ioan Popescu-Sibiu: Doctrina lui Freud (Psihanaliza) publicată înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, termenul „das Es“, pronume neutru substantivat, prin care Sigmund Freud definea entitatea instinctuală inconştientă, a fost tradus prin cuvântul românesc „sine“, autorul fiind obligat să adopte această variantă lexicală deoarece limba română nu dispune de un pronume personal neutru la persoana a treia. În limba engleză, „das Es“ a fost tradus prin vocabula „ID“ dar la noi traducerea eronată a persistat până în prima jumătate a anilor ’90 (Vocabularul de Psihanaliză de Jean Laplanche şi J. B. Portalis 1994). (...)

    Ο 1910, 10 mai: se naşte, într-o familie de intelectuali, la Craiova, unde urmează clasele primare, apoi liceul Ο 1925: expune primele picturi, alături de fratele său, Şerban, în oraşul natal; vara, prima călătorie în Italia Ο1927: lucrează în atelierul pictorului Theodorescu-Romanaţi Ο 1928: se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale, Bucureşti şi în Ο 1929, la Facultatea de Medicină, urmându-le în paralel Ο 1933: publică studiul „Dinamica larvei de Tenebrio Molitor şi teoria tropismelor – Discuţii asupra genezei tropismelor“, în Bulletin Biologique de la France et de la Belgique, Paris, vol. LXVII, fasc. 4 Ο 1936: termină Facultatea de Ştiinţe naturale şi este numit profesor la Seminarul teologic de la Cernica, unde predă un an; se reapucă de pictură Ο 1938: prima expoziţie personală la Ateneu, elogiată de acad. G. Oprescu, P. Comarnescu ş.a.; bursa propusă de Nicolae Iorga cade – izbucnise războiul Ο 1939: termină cu „magna cum laudae“ Facultatea de Medicină; a doua expoziţie personală, la Dalles. (...)

  A citi şi a tipări lucrarea autorilor Camelia Diaconu, Alice Bălăceanu şi Adriana Sărsan reprezintă nu numai o plăcere pentru un senior al Gastroenterologiei româneşti, dar şi o datorie faţă de tinerii care lucrează astăzi în acest domeniu.

  În epoca extrem tehnologizată a întregii practici medicale, când bolnavul devine o fiinţă (de fapt un obiect) care se mută de la un aparat la altul, iar medicul – un cititor al rezultatelor acestor sofisticate aparate, iată că apare o lucrare care este de domeniul purei observaţii clinice: BOLI DIGESTIVE CU MANIFESTĂRI CUTANATE – semnale de alarmă. Tocmai aceste manifestări sunt atât de relevante pentru diagnostic, încât nici nu mai trebuie să apeleze la zecile de analize biochimice, hematologice, imunologice şi imagistice pentru a găsi diagnosticul. Leziunile dermatologice „scuipă“ diagnosticul multor boli digestive, hepatice şi pancreatice, fără probleme. Acanthosis nigricans, Pioderma gangrenosum şi misteriosul sindrom Sweet, atunci când le observi, scurtează calea spre diagnosticul pozitiv, reducând „algoritmul“ din ghidurile redactate de academici autori „sponsorizaţi“ de companiile farmaceutice, la câteva explorări strict esenţiale. (...)

   Sustine et abstine (Îndură şi abţine-te) este o cugetare în opera lui Epictet (55 –135 d. Hr.). Probabil că aceasta este deviza studentului la medicină, dar şi a viitorului rezident. Dedicaţia pentru medicină reprezintă pentru majoritatea studenţilor din ramură un crez, o motivaţie, un ideal. Mulţi dintre ei provin din familii de doctori, care le-au impus o educaţie deosebită, o disciplină, atât prin discuţiile despre medicină, cât şi despre stilul lor de viaţă. Alţi studenţi nu au în familie modele de acest gen şi, totuşi, ei îşi îndreaptă paşii către un destin dur, călăuzit de pasiunea pentru o profesie nobilă, dar şi presărat cu momente foarte grele. Ei preiau modelul de la cei pe care i-au văzut, pe care i-au auzit povestind despre măreţia profesiei medicale. Unii chiar din copilărie se joacă de-a „doctorul“ sau „doctoriţa”. Aceşti pretendenţi merg înainte cu sufletul plin de dorinţa împlinirii în viaţă a unui set de virtuţi pe care numai medicii îl au… Însă ei vor afla că pentru a ajunge acolo trebuie „să îndure şi să se abţină“… (...)